Agenția de colectare a creanțelor

Agenția de colectare a creanțelor, cunoscută și sub denumirea de agenție de recuperare a datoriilor (din engleză collection — colectare), este o entitate specializată profesional în recuperarea creanțelor restante și a datoriilor problematice.

Este o formă de activitate economică al cărei scop constă în facilitarea efectuării plăților aferente obligațiilor datorate de persoane fizice și juridice. Majoritatea agențiilor de colectare activează în calitate de reprezentanți ai creditorului și recuperează datoriile contra unui comision stabilit, calculat de regulă ca procent din sumele efectiv recuperate.

Noțiunea de agenție de colectare își are originea în Statele Unite ale Americii. În esență, o astfel de agenție reprezintă un intermediar între creditor și debitor, care își asumă obligația de a desfășura activități de recuperare a datoriei în schimbul unui comision stabilit. În unele cazuri, agențiile pot deveni ele însele creditori, atunci când creanța este cesionată prin contract de cesiune de creanță.

Creșterea numărului de agenții de colectare (uneori asociate în percepția publică cu „cumpărătorii de datorii”) a determinat apariția practicii de achiziționare a creanțelor de la creditori care nu au reușit să le recupereze independent. Ulterior, agențiile încearcă recuperarea integrală a datoriei, uneori incluzând și penalități suplimentare. Diferența dintre valoarea nominală a creanței și suma de achiziție este înregistrată ca profit potențial sau pierdere, în funcție de rezultat.

Agențiile care dețin creanța (așa-numitele first party agencies) intervin de regulă în fazele incipiente ale restanței, când probabilitatea de recuperare este mai mare.

Există și modelul third party agencies, în care agenția acționează în numele creditorului, fără a cumpăra creanța. În acest caz, debitorul efectuează plățile către creditor, iar agenția primește un comision stabilit contractual. Nivelul comisionului variază, de regulă, între 10% și 50% din sumele recuperate, standardul fiind de 15%–35%.

Ziua colectorului este celebrată la data de 11 aprilie.

Reglementarea activității

În multe țări, activitatea agențiilor de colectare este reglementată prin lege, fiind interzise anumite practici abuzive în raport cu debitorii. De exemplu, în Statele Unite, legislația interzice apelurile telefonice repetate sau contactarea debitorilor în timpul nopții cu scopul de a-i hărțui.

În Republica Moldova nu există o legislație specială dedicată exclusiv activității de colectare a creanțelor, însă activitatea acestora se desfășoară în cadrul general al legislației civile și administrative. Astfel, anumite acțiuni, precum apelurile telefonice în timpul nopții, pot atrage răspundere administrativă în cazul încălcării normelor privind liniștea publică.

Dreptul (creanța) aparținând creditorului poate fi cesionat unei alte persoane prin contract sau poate fi transferat în temeiul legii. Transferul drepturilor creditorului nu necesită, în general, consimțământul debitorului, cu excepția cazurilor prevăzute de lege sau contract. Debitorul trebuie notificat în scris cu privire la cesiunea creanței; în lipsa notificării, executarea obligației către creditorul inițial este considerată valabilă.

Activitatea de colectare începe, de regulă, pe baza unui contract, care poate fi un contract de cesiune de creanță, de mandat sau de prestări servicii.

Practica activității

Directorul GCS-Moldova, dl. Baragan Serghei, descrie practica activității agenției, inclusiv vizitele la debitori, astfel:

„Desigur, nu folosim metode agresive sau intimidante. Ne bazăm exclusiv pe comunicare și influență psihologică legală. În primul rând, încercăm recuperarea datoriei pe cale amiabilă, fără a ajunge în instanță. Obiectivul nostru inițial este ca debitorul să înțeleagă situația și pașii legali care pot urma. Analizăm și argumentele acestuia, deoarece uneori pot exista dovezi de plată sau erori administrative.

Dacă debitorul recunoaște existența datoriei, dar nu dispune temporar de resurse financiare, oferim un termen rezonabil pentru achitare. Ulterior, reluăm contactul și, dacă este necesar, putem organiza întâlniri directe.

Dacă soluționarea amiabilă nu este posibilă, cazul este transmis instanței de judecată. Ulterior, recuperarea se realizează prin intermediul documentelor executorii, iar în anumite cazuri se poate ajunge la executare silită. Dacă debitorul nu dispune de bunuri executabile, situația este documentată conform procedurilor legale.

În cazuri dificile, putem facilita renegocierea datoriei sau eșalonarea plăților între creditor și debitor. Obiectivul nostru nu este sancționarea, ci recuperarea eficientă a creanței.”

Apeluri telefonice

Apelurile telefonice reprezintă una dintre principalele metode de comunicare cu debitorii, în special în etapa incipientă a procesului de colectare (Early Collection). Această etapă include contactarea la distanță prin telefon, SMS sau notificări scrise, cu scopul de a informa debitorul și de a-l încuraja să își îndeplinească obligațiile.

Competențele agenției

Activitatea agențiilor de colectare este supusă anumitor limite legale. În general, colectorii nu au dreptul să utilizeze limbaj ofensator, ton agresiv sau să inducă în eroare debitorul. De asemenea, aceștia trebuie să se prezinte și să informeze corect debitorul cu privire la identitatea lor și scopul apelului.

Agențiile pot colecta și analiza informații relevante despre debitori în scopul eficientizării procesului de recuperare, cu respectarea legislației aplicabile.

Etapele colectării

Procesul de colectare include mai multe etape:

• Soft Collection — contactare amiabilă (telefon, SMS, notificări)
• Hard Collection — contact direct, inclusiv vizite
• Legal Collection — acțiuni judiciare și executare silită

Vizite ale specialiștilor

În etapa Hard Collection, specialiștii pot efectua vizite la debitor pentru clarificarea situației și identificarea soluțiilor de plată. Aceste activități includ:

• informarea debitorului privind suma datorată;
• explicarea consecințelor neexecutării obligațiilor;
• identificarea motivelor întârzierii;
• stabilirea termenelor de plată;
• verificarea bunurilor gajate, dacă este cazul;
• întocmirea proceselor-verbale conform procedurilor legale.